zise.ro 
Călătoria vieții este un proces de învățare, dar există anumite adevăruri de care oamenii își dau seama de multe ori un pic prea târziu.
Acestea nu sunt lecții oarecare. Acestea sunt lecții de viață care pot servi drept micul tău set de instrumente pentru a naviga prin suișurile și coborâșurile existenței.
În acest articol, vă voi împărtăși informații care vă pot ajuta să trăiți mai conștient, să economisiți un pic de suferință și poate chiar să vă feriți de câteva mingi curbe ale vieții.
Să începem.
1) Moartea este inevitabilă
Știu, este un pic cam sumbru pentru început, dar să nu ne ferim de adevăr.
Budismul ne învață că totul în viață este impermanent, iar moartea este o parte a acestui ciclu natural. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi ne petrecem viața alergând în direcția opusă, încercând să negăm această inevitabilitate.
Ne umplem zilele cu distracții, evitând gândul la mortalitatea noastră. Dar ce-ar fi dacă, în schimb, am îmbrățișa-o?
Recunoscând moartea, nu o invităm să vină mai devreme, ci ne permitem să trăim viața mai pe deplin. Aceasta ne încurajează să prețuim fiecare moment și să trăim în prezent – un principiu cheie al atenției.
Adesea învățăm această lecție prea târziu, când timpul și-a urmat cursul sau când ne confruntăm cu un eveniment care ne schimbă viața. Așa că iată șansa ta: recunoaște-o acum.
Nu uitați, moartea nu este opusul vieții. Este o parte a ei. Iar înțelegerea acestui lucru vă poate da puterea de a trăi mai intenționat și mai atent.
2) Fericirea este o treabă din interior
Aceasta este o lecție pe care a trebuit să o învăț personal și care, odată ce o înțelegi, îți schimbă jocul.
Este ușor să cazi în capcana de a crede că fericirea vine din factori externi – o carieră de succes, un partener iubitor, o mașină de lux. Dar adevărul este că niciunul dintre aceste lucruri nu poate garanta fericirea.
Thich Nhat Hanh, renumitul călugăr budist vietnamez și expert în conștientizare, a spus odată: „Nu există o cale spre fericire – fericirea este calea.”
Ceea ce vrea să spună este că fericirea vine din interior. Este vorba despre a găsi pacea cu cine ești și unde te afli în viață. Este vorba despre a-ți accepta defectele, a-ți îmbrățișa călătoria și a te concentra pe momentul prezent.
Adesea, învățăm acest lucru prea târziu, după ani de zile de goană după validare externă și succes materialist. Dar, odată ce realizezi acest adevăr, el îți poate transforma abordarea vieții. În loc să te străduiești să obții realizări externe care să te facă fericit, începi să îți hrănești pacea interioară.
Fericirea nu este o destinație. Este un mod de viață.
3) Durerea este inevitabilă, suferința este opțională
Aceasta este o învățătură budistă fundamentală care adesea durează o viață întreagă pentru a fi înțeleasă cu adevărat.
Viața este plină de suișuri și coborâșuri. Cu toții ne confruntăm cu durerea – fie ea fizică sau emoțională. Este o parte a ființei umane. Dar suferința? Aceasta este o alegere pe care o facem.
Suferința apare atunci când ne împotrivim sau încercăm să schimbăm durerea inevitabilă pe care ne-o aduce viața. Apare atunci când ne agățăm de trecut, ne temem de viitor sau respingem momentul prezent.
În realitate, toate acestea sunt lupte împotriva a ceea ce s-a întâmplat deja sau a ceea ce s-ar putea întâmpla și ne răpesc capacitatea de a trăi pe deplin momentul prezent.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să vă reprimați sentimentele sau să ignorați durerea. În schimb, este vorba de a recunoaște durerea, dar fără a-i permite acesteia să vă controleze viața.
Viața nu înseamnă să eviți durerea. Este vorba de a alege să nu suferi, acceptând lucrurile așa cum sunt și găsind pacea în această acceptare.
Această lecție vine adesea prea târziu pentru mulți, după un ciclu de suferință care ar fi putut fi evitat.
Dar, odată înțeleasă, ea poate fi un instrument puternic pentru a face față provocărilor vieții cu rezistență și grație.
4) Nu poți controla totul
Iar aceasta este o pastilă greu de înghițit pentru mulți dintre noi.
Viața este imprevizibilă și plină de variabile care nu pot fi controlate de noi. Putem să planificăm, să elaborăm strategii și să ne facem griji, dar adevărul este că întotdeauna vor exista aspecte ale vieții pe care pur și simplu nu le putem controla.
Aici intervine atenția.
Mindfulness ne învață să renunțăm la nevoia noastră de control și să ne concentrăm asupra momentului prezent. Ea ne îndeamnă să acceptăm lucrurile așa cum sunt, mai degrabă decât cum am dori să fie.
Este vorba de a înțelege că, deși nu poți controla fiecare eveniment din viața ta, poți controla modul în care răspunzi la acele evenimente.
Adesea, învățăm această lecție după mult stres și anxietate, după ce am încercat să manipulăm rezultatele și situațiile. Dar, odată ce o înțelegem, ea poate aduce un mare sentiment de pace și acceptare.
Atunci când te simți neliniștit din cauza unui lucru care nu depinde de tine: respiră, lasă-te purtat de val și fii în acest moment. Totul face parte din călătoria de conștientizare.
5) Ego-ul nu este prietenul tău
Ego-ul nostru se interpune adesea în calea creșterii și fericirii noastre. Acesta ne alimentează dorințele de recunoaștere, validare și control, ceea ce ne duce adesea pe căi greșite.
În budism, învățăm să renunțăm la ego-ul nostru. Învățăm să trăim cu umilință, compasiune și mulțumire, înțelegând că suntem parte a unui întreg mai mare.
Ego-ul ne face să ne vedem pe noi înșine ca fiind separați de ceilalți, ceea ce ne determină să acționăm în interes propriu. Dar adevărul este că suntem cu toții interconectați.
Realizarea acestui lucru vine adesea târziu în viață, după o serie de decizii bazate pe ego care duc la nemulțumire și frustrare. Dar, odată înțeles, poate deschide calea către o viață mai împlinită și mai mulțumitoare.
Dacă sunteți interesați să aprofundați această noțiune de minimizare a ego-ului pentru a vă maximiza impactul, citiți cartea mea. A fost scrisă cu multă dragoste și sinceritate, cu scopul de a-i ajuta pe alții să navigheze prin viață cu mai multă atenție și cu decizii mai puțin ghidate de ego.
6) Iertarea este libertate
Pentru mulți este greu de înțeles acest lucru. Să ne păstrăm resentimentele și furia poate părea justificat, mai ales dacă am fost nedreptățiți. Dar adevărul este că persoana care suferă cel mai mult din cauza neiertării tale nu este persoana care ți-a greșit – ci tu.
Atât în budism, cât și în învățăturile de mindfulness, iertarea este o temă recurentă. Este vorba despre a renunța la emoțiile negative care ne țin blocați în trecut. Este vorba despre a ne elibera de lanțurile resentimentelor și ale amărăciunii.
Deseori învățăm această lecție mai târziu în viață, după ani de zile în care am purtat un bagaj emoțional inutil. Dar, odată ce înțelegem cu adevărat și practicăm iertarea, aceasta poate fi incredibil de eliberatoare.
A ierta pe cineva nu înseamnă a uita sau a ierta acțiunile sale. Înseamnă să alegi să renunți la influența pe care acțiunile lor o au asupra ta.
Nu este o călătorie ușoară, dar merită. Pentru că, la sfârșitul zilei, iertarea nu înseamnă doar eliberarea celeilalte persoane, ci și eliberarea ta.
7) Schimbarea este constantă
Acest lucru poate suna ca un clișeu, dar realitatea este că, adesea, ne opunem schimbării în loc să o acceptăm.
În budism, ideea de impermanență este o înțelegere fundamentală. Totul se schimbă, nimic nu rămâne fără schimbare. Este un principiu care se aplică trupurilor noastre, sentimentelor noastre și lumii din jurul nostru.
După cum spunea odată călugărul budist Pema Chödrön: „Impermanența este un principiu al armoniei. Atunci când nu luptăm împotriva ei, suntem în armonie cu realitatea.”
Deseori învățăm această lecție prea târziu, după ce ne-am irosit energia rezistând la schimbare și temându-ne de ceea ce nu ne este familiar. Dar, odată ce acceptăm și îmbrățișăm schimbarea ca parte inevitabilă a vieții, aceasta poate deveni mai puțin intimidantă și mai plină de putere.
În loc să vă temeți de schimbare, îmbrățișați-o. Nu este doar inevitabilă, ci și necesară pentru creștere și dezvoltare. La urma urmei, o omidă trebuie să treacă prin schimbări pentru a deveni un fluture.
8) A nu face nimic poate fi productiv
Sună contraintuitiv, nu-i așa? Trăim într-o societate în care ocupația este adesea echivalată cu productivitatea și succesul. Dar realitatea este că a fi în mod constant „ocupat” poate duce la stres, epuizare și deconectare de la sinele nostru adevărat.
Aici intervine atenția. Unul dintre principiile cheie ale atenției este „a fi”. Este vorba despre a ne lua timp pentru a fi pur și simplu prezenți, fără a fi nevoiți să „facem” mereu ceva.
În aceste momente de liniște găsim adesea claritate și inspirație. În acest spațiu putem să ne reconectăm cu noi înșine, să ne înțelegem sentimentele și gândurile și să ne regăsim echilibrul.
Adesea învățăm această lecție prea târziu, după ce ne simțim epuizați sau copleșiți de agitația constantă. Dar, odată ce realizăm valoarea de a nu face nimic, aceasta ne poate transforma abordarea noastră față de productivitate.
Nu este întotdeauna vorba de a face mai mult. Uneori, este vorba de a face mai puțin și de a fi pur și simplu. Pentru că în liniștea de a „nu face nimic”, s-ar putea să găsești tot ceea ce ai nevoie.
Și iată-le – opt lecții de viață învățate adesea prea târziu. Frumusețea vieții este că ea nu se oprește niciodată din învățat. Dar trebuie să fim deschiși la învățare, la neînvățare și la îmbrățișarea înțelepciunii pe care ne-o oferă viața.
Fiecare dintre aceste lecții are potențialul de a vă schimba profund perspectiva asupra vieții. Ele ne reamintesc să trăim cu atenție, să renunțăm la ego-ul nostru și să îmbrățișăm frumoasa impermanență a vieții.
Nu uitați că nu este niciodată prea târziu să învățați aceste lecții. Nu este niciodată prea târziu să te schimbi, să crești și să trăiești mai conștient. Așadar, pentru a îmbrățișa înțelepciunea pe care viața o are de oferit – astăzi și în fiecare zi de după.