7 mentalități negative care îți subminează rezistența și forța mentală

Gânditorii rezilienți sunt mai buni în rezolvarea problemelor, trec mai repede la planul B atunci când o idee sau o strategie nu funcționează și privesc răspunsul la stres ca pe o provocare, mai degrabă decât ca pe o amenințare.

Aceste șapte exemple de mentalități negative care interferează cu puterea ta mentală și rezistența ta:

1. Sindromul impostorului.

Sindromul impostorului este o convingere profundă de falsitate intelectuală și sună cam așa: „Omule, am avut noroc de data asta. Își vor da seama în curând că habar nu am despre ce vorbesc.”

În ciuda multor dovezi care demonstrează contrariul, cum ar fi diplomele, promovările sau alte succese, sindromul impostorului face ca oamenii să aibă dificultăți în a-și interioriza sau accepta succesul.

În timp ce o serie de trăsături și caracteristici cognitive diferite alimentează imposterismul, cercetările sugerează că este probabil o combinație de eficacitate scăzută (a se vedea mai jos) și perfecționism dezadaptativ care, în timp, subminează forța mentală și reziliența.

2. Eficacitate scăzută.

Eficacitatea este credința în capacitatea ta de a rezolva provocările din viața profesională/viața personală și de a reuși. Pe scurt, este încredere. Este, de asemenea, specifică unui domeniu, ceea ce înseamnă că te poți simți foarte încrezător în negocierea unui contract, dar ai puțină încredere în conducerea unui nou comitet.

S-a demonstrat că o eficacitate ridicată este un predictor puternic al afectării pozitive și activează strategiile de adaptare, cum ar fi planificarea, reformularea pozitivă și acceptarea.

În plus, persoanele cu un nivel ridicat de eficacitate sunt mai capabile să identifice noi oportunități de afaceri, să creeze noi produse, să gândească creativ, să comercializeze idei și să persevereze în condiții de stres și presiune.

3. Mentalitatea fixă.

Dacă eficacitatea este credința în capacitatea ta de a rezolva provocările de la locul de muncă/viața personală și de a reuși, atunci prima determinare pe care o vei face este dacă ai sau nu capacitatea de a dezvolta abilitatea în cauză (de exemplu, vorbitul în public, dezvoltarea afacerilor, crearea de rețele, predarea de noi materiale altora, jocul de baschet etc.).

Persoanele cu mentalitate fixă cred că abilitățile lor sunt înnăscute și de neschimbat și că nici o cantitate suplimentară de „încercări de noi strategii” nu va crește această capacitate.

Ca urmare, cei cu o mentalitate fixă simt presiunea de a se dovedi mereu (perfect, prima dată când încearcă ceva), evită provocările și renunță ușor, ceea ce nu le dă încredere, putere mentală sau reziliență.

4. Capcanele gândirii.

Capcanele gândirii sunt tipare de gândire prea rigide, care vă fac să pierdeți informații esențiale.

Printre cele mai frecvente se numără: sărirea la concluzii (formularea de presupuneri fără a dispune de date relevante), citirea minții (o versiune a săritului la concluzii, în care crezi că știi ce gândesc ceilalți și acționezi în consecință), gândirea de tip „totul sau nimic” (vezi o situație în doar două categorii și nu reușești să recunoști calea de mijloc), personalizarea (este numai vina mea) și externalizarea (este numai vina ta).

Reziliența necesită acuratețe, iar capcanele de gândire interferează cu abilitatea de a gândi la situații într-un mod complet precis.

5. Stresul dăunează.

Majoritatea titlurilor despre stres tind să se concentreze pe impactul negativ pe care îl poate avea stresul în viața noastră și este adevărat: prea mult stres poate fi dăunător pentru sănătate.

Știu asta de la prima mână, deoarece am experimentat epuizarea la sfârșitul practicii mele de avocatură. Cu toate acestea, titlurile sumbre despre stres nu spun întreaga poveste. Un studiu recent a intervievat aproape 29.000 de adulți și le-a pus două întrebări:

1. Cât de mult stres ați avut în ultimul an?
2. Credeți că stresul este dăunător pentru sănătate?

Opt ani mai târziu, cercetătorii au verificat dacă stresul a avut un impact asupra ratelor de mortalitate pentru acești participanți. Ceea ce au descoperit a fost că participanții cu niveluri ridicate de stres aveau mai multe șanse de a muri, dar numai dacă aceștia credeau, de asemenea, că stresul este dăunător pentru sănătatea lor.

Persoanele cu un nivel ridicat de stres raportat, care nu credeau că stresul este dăunător, au avut de fapt cel mai mic risc de deces dintre toate grupurile din studiu.

Mai grav este că, având o mentalitate de tipul „stresul dăunează”, te poate face să rămâi blocat crezând că trebuie să fii singurul, ceea ce este potențial periculos. Una dintre cele mai neașteptate consecințe ale răspunsului nostru la stres este încurajarea subtilă de a-i căuta pe ceilalți.

Alia Crum și colegii săi au descoperit că persoanele care adoptă o mentalitate „stresul ajută” raportează mai puține depresii și anxietate și niveluri mai ridicate de energie, performanță la locul de muncă, forță mentală și satisfacție în viață.

6. Catastrofizarea.

Acest stil de gândire reprezintă tendința ta de a trece la cel mai rău scenariu atunci când se întâmplă ceva stresant.

Este mai probabil să faceți o catastrofă atunci când sunteți epuizat, stresat, obosit sau epuizat, când ceva la care țineți este în joc (poate că reputația dvs. a fost pusă sub semnul întrebării), când este prima dată când faceți ceva sau când situația este vagă sau neclară (cum ar fi primirea unui e-mail care spune doar „Vino să mă vezi acum”).

Este un stil de gândire puternic, pentru că îți blochează capacitatea de a acționa în mod intenționat. Acest mod de gândire vă subminează complet puterea mentală și reziliența.

7. Stilul explicativ pesimist.

Cum vă explicați cauza evenimentelor pozitive și negative – de exemplu, o pană de cauciuc, o nouă ceartă cu partenerul de viață, o promovare etc.?

Atunci când ai un mod mai pesimist de a explica evenimentele stresante, sună ca și cum: „Acest lucru va exista pentru totdeauna (acest eveniment este permanent), va avea un impact asupra mai multor domenii din viața mea (acest eveniment este omniprezent) și este numai vina mea (acest eveniment este personal).”

Gânditorii pesimiști au, de asemenea, tendința de a explica evenimentele bune, atribuind succesul norocului sau altor lucruri care nu se află în afara controlului lor. Aceste explicații cognitive se încadrează de-a lungul unui continuum, iar cercetările au arătat că explicațiile pesimiste consistente sunt asociate cu o probabilitate crescută de depresie, anxietate, deznădejde și neajutorare. Dacă este lăsată neschimbată, această mentalitate subminează forța mentală și reziliența.

Henry Ford a spus: „Dacă crezi că poți sau dacă crezi că nu poți, ai dreptate”. Gândirea negativă îți influențează emoțiile și modul în care acționezi în condiții de stres și presiune. Prin urmare, dezvoltarea rezilienței este importantă pentru a reduce impactul tiparelor negative de gândire.