„Practicați compasiunea de sine. Vorbește cu și fii cel mai bun prieten al tău, bun, plin de compasiune și grijuliu.” – Kristin Neff
Puncte cheie
- Cu cât suntem mai plini de compasiune față de noi înșine, cu atât mai încrezători vom deveni.
- Cu cât ne judecăm mai aspru acțiunile noastre, cu atât mai aspru îi vom judeca pe ceilalți.
- Dacă suntem plini de compasiune, putem privi în mod obiectiv pașii greșiți ca pe niște lecții și putem învăța să ne revenim după ei.
Compasiunea nu este intuitivă și este o abilitate extrem de greu de învățat. La prima vedere, poate părea ușor de exprimat, dar majoritatea oamenilor par mai critici și mai drepți decât își dau seama.
Într-un studiu online realizat de Harvard University Graduate School (publicat în decembrie 2021), cercetătorii au descoperit că americanii apreciază grija – dar nu par să aibă o preocupare substanțială pentru persoanele care diferă de ei din punct de vedere al rasei, etniei sau religiei, iar mulți dintre ei se străduiesc să își extindă compasiunea față de cei despre care cred că au făcut greșeli.
Prejudecățile interferează cu capacitatea noastră de a fi plini de compasiune. Multe familii transmit narațiuni critice despre „corect” și „greșit”, precum și despre „bine” și „rău”. Aceste idei ne fac să privim cu asprime greșelile noastre. Dar suntem oameni, nu roboți, iar greșelile se întâmplă în mod inevitabil.
Dacă suntem plini de compasiune, ne putem privi pașii greșiți ca pe niște lecții pe care le putem învăța și din care ne putem reveni, în loc să ne simțim rușinați și să regretăm.
Compasiunea începe cu tine
Cu cât îți judeci mai aspru propriile acțiuni, cu atât mai aspru îi vei judeca pe ceilalți. Și cu cât mai puțină compasiune îți arăți ție însuți în urma anumitor acțiuni, cu atât mai puțină compasiune vei arăta altora pentru acțiuni similare. Oamenii răspund mai bine la încurajare, care reduce anxietatea. Anxietatea interferează cu capacitatea noastră de a fi eficienți, dublând sentimentele noastre inerente de îndoială de sine.
Cu cât ești mai plin de compasiune față de tine însuți, cu atât vei deveni mai încrezător. Iată patru sfaturi care vă pot ajuta să fiți mai plin de compasiune față de voi înșivă.
4 sfaturi care te vor ajuta să practici auto-compasiunea
1. Vorbește cu tine însuți așa cum ai vorbi cu un copil.
Observă când vorbești cu tine însuți pe un ton critic, folosind afirmații de genul „Ești atât de prost” sau „De ce ești atât de prost?”.
Întreabă-te dacă ai vrea să vorbești astfel cu tine însuți la 5 ani. Întreabă-te dacă cel de acum 5 ani s-ar fi simțit încurajat sau învins dacă i s-ar fi vorbit în acest fel. Gândiți-vă dacă există un mod mai blând în care ați putea să vă vorbiți. Apoi încercați să faceți asta.
2. Folosiți afirmații de tipul „tu” în loc de „eu”.
Scrieți o linie pe o bucată de hârtie în mijloc. Pe o parte, scrieți afirmațiile critice „Tu” ca și cum le-ar spune altcineva (de exemplu, „Ești leneș” sau „Ești dezordonat”). Pe partea dreaptă, scrieți afirmații „Eu” pline de compasiune.
De exemplu, „Nu sunt leneș. Îmi dau voie să mă relaxez uneori pentru a-mi reîncărca bateriile.” Sau, puteți spune: „Poate că nu sunt cea mai îngrijită persoană, dar există o diferență între dezordonat și necurat, iar eu nu sunt necurat”.
3. Fii cel mai bun antrenor al tău.
A fi cel mai bun antrenor al tău înseamnă să vorbești cu tine însuți într-un mod încurajator și de susținere, asemănător cu modul în care antrenorii plini de compasiune comunică cu jucătorii lor. Asta nu înseamnă într-un mod polilenic. A nu fi negativ nu înseamnă să schimbi asta cu a fi prea pozitiv. Înseamnă doar să vă provocați să vă echilibrați gândirea.
Atunci când folosești monologuri interioare critice, ești un antrenor de viață slab. Aceste gânduri nu sunt un indicator precis al modului în care v-ați descurca fără ele. Ele încearcă să vă convingă că este imposibil să „rămâneți pe drumul cel bun” fără ele. Cu toate acestea, nu aveți nevoie de ele. Vorbind cu tine însuți cu compasiune te va ajuta să realizezi că poți fi cea mai bună versiune a ta fără un antrenor zelos care să te certe.
4. Fii un prieten bun pentru tine însuți.
Atunci când un prieten sau un membru al familiei trece printr-o perioadă dificilă sau a urmat o cale care nu a mers așa cum se aștepta, cum ai vorbi cu el? Îți recomand să te gândești la tonul pe care îl folosești atunci când vorbești cu prietenii și familia ta.
Folosiți același spirit, sprijin, încurajare, bunătate și generozitate în modul în care comunicați cu voi înșivă. Ei vor aprecia să observe că vă vorbiți cu bunătate cu voi înșivă și vă veți simți și voi mai bine în pielea voastră.
Viața este plină de denivelări. Felul în care reacționăm la noi înșine atunci când ne lovim de ele are foarte mult de-a face cu câtă încredere în sine, autoeficacitate, sentimentul de autoapreciere și iubire inerentă avem pentru a face față următoarei provocări. A fi plin de compasiune față de noi înșine consolidează aceste calități, ceea ce ne poate apropia de a deveni satisfăcuți în mod durabil.