A trăi o viață împlinită și cu scop este una dintre cele mai subestimate mentalități și abilități pe care trebuie să le ai. Dar care sunt cele mai bune modalități prin care puteți găsi împlinirea în viață? Haideți să aflăm, da?
Søren Kierkegaard, un filosof, teolog și poet danez, este considerat de mulți drept părintele existențialismului.
Lucrările sale se concentrează pe experiența individuală și pe importanța alegerii personale și a angajamentului, iar filosofia sa oferă perspective pentru a trăi în mod autentic și a găsi împlinirea în mijlocul distracțiilor și presiunilor lumii moderne.
În cursul scrierilor lui Kierkegaard, apar teme instructive despre cum să navigăm prin complexitatea vieții cu integritate și scop. Iată patru dintre ele.
4 moduri de a găsi o mai mare împlinire în viață
1. Cultivați conștiința de sine și introspecția
Kierkegaard a subliniat importanța conștiinței de sine și a introspecției ca fiind fundamentale pentru înțelegerea propriei existențe și pentru a face alegeri autentice.
El a susținut că adevărata cunoaștere de sine necesită o examinare profundă și onestă a gândurilor, sentimentelor și motivațiilor proprii, implicând punerea sub semnul întrebării a ipotezelor și convingerilor moștenite din cultură și educație, o temă reluată în fascinația sa pentru autocunoașterea socratică.
În primele sale reflecții autobiografice, Kierkegaard a recunoscut că plăcerea de a primi atenție și recunoaștere este o slăbiciune personală, exemplificând tipul de autocontrol pe care îl susținea. În ” Boala până la moarte„, el a explorat disperarea ca provenind din lipsa conștiinței de sine și din eșecul de a trăi la înălțimea propriilor idealuri.
Lupta lui Kierkegaard cu melancolia și autocritica ascuțită este evidentă în jurnalele și corespondențele sale, în care reflecta adesea asupra propriilor neajunsuri și asupra naturii existenței.
Introspecția care a urmat logodnei sale întrerupte cu Regine Olsen a contribuit la multe dintre intuițiile sale profunde despre sine și complexitatea sa. În altă parte, el a examinat rolul conștiinței de sine în autenticitate.
2. Acceptă incertitudinea și ambiguitatea
Filozofia lui Kierkegaard ne provoacă, de asemenea, să acceptăm incertitudinea și ambiguitatea. El susținea că complexitatea vieții nu poate fi redusă la răspunsuri sau soluții simple. În schimb, ar trebui să fim dispuși să trăim cu paradoxul și contradicția, rămânând deschiși la idei și perspective noi.
Această deschidere presupune disponibilitatea de a ne schimba părerea în fața unor informații noi, o poziție care contrastează cu căutarea certitudinii absolute.
Kierkegaard a criticat o concepție pur estetică sau contemplativă a cunoașterii de sine și a subliniat importanța de a se angaja în mod activ și responsabil în fața incertitudinilor vieții.
Kierkegaard a folosit o tehnică de scriere pe care a numit-o „comunicare indirectă” pentru a ilustra complexitatea existenței și limitele cunoașterii directe. A făcut acest lucru în mai multe moduri, în special prin publicarea unor scrieri în care autori fictivi se angajau într-un dialog dialectic, fiecare reprezentând perspective și viziuni ale lumii distincte.
De asemenea, a folosit ironia și paradoxul pentru a-i determina pe cititori să gândească dincolo de înțelegerea de suprafață. Și a folosit o tehnică pe care a numit-o „dublă reflecție”, prin care prezenta ideile într-un mod care le cerea cititorilor să reflecteze nu numai asupra conținutului textului, ci și asupra propriei lor existențe și relații cu ideile prezentate.
Kierkegaard a refuzat adesea să se conformeze așteptărilor societății, așa cum se vede în critica sa la adresa bisericii și în rezistența sa față de o carieră academică.
El a contestat viziunile predominante ale timpului său, pledând pentru un salt personal de credință mai degrabă decât pentru aderarea la sisteme de credință sistematice sau instituționalizate.
3. Asumă-ți responsabilitatea pentru viața și alegerile tale
Un principiu central al filozofiei lui Kierkegaard este imperativul asumării responsabilității pentru propria viață și pentru propriile alegeri. El susținea că indivizii nu pot da vina pe circumstanțe sau pe factori externi pentru problemele lor.
În schimb, trebuie să-și asume gândurile și acțiunile, recunoscându-și slăbiciunile și defectele. Acest proces de autoperfecționare și de creștere este esențial pentru a depăși disperarea și pentru a atinge o stare de acceptare de sine.
Accentul pus de Kierkegaard pe viziunea teleologică a sinelui și pe căutarea unității narative evidențiază natura continuă a acestei responsabilități.
Insistența lui Kierkegaard asupra responsabilității personale a fost o temă recurentă în opera sa. El credea că indivizii trebuie să își asume responsabilitatea pentru propria existență, pentru propriile alegeri și pentru sensul pe care îl atribuie vieții lor.
S-ar putea spune că decizia sa de a urma o carieră de scriitor în locul unei căi mai convenționale a fost un fel de reflectare existențială a acestei teme. Operele sale, printre care Either/Or și The Concept of Anxiety, explorează necesitatea de a face alegeri și implicațiile etice ale acestor alegeri.
4. Acceptă-ți propria mortalitate
În cele din urmă, Kierkegaard ne îndeamnă să ne acceptăm propria mortalitate, recunoscând că viața este trecătoare și impermanentă. Acceptarea incertitudinii vieții și a inevitabilității morții poate duce la un sentiment de pace și mulțumire care transcende temerile și anxietățile.
Această acceptare încurajează trăirea în momentul prezent, implicându-se pe deplin în bogăția experiențelor vieții.
Perspectiva lui Kierkegaard asupra credinței și a prezenței lui Dumnezeu a modelat profund concepția sa despre acceptare, deoarece el a sugerat că un sens mai profund al scopului și sensului poate fi găsit în dependența noastră totală de Dumnezeu.
Reflecțiile lui Kierkegaard asupra naturii finite a existenței sunt esențiale în gândirea sa. În Post scriptum neștiințific concluziv, el a discutat despre semnificația relației subiective a individului cu adevărul, inclusiv despre conștientizarea mortalității.
Problemele de sănătate ale lui Kierkegaard și decesele timpurii din familia sa, inclusiv a tatălui și a câtorva frați, au influențat preocuparea sa cu privire la mortalitate și la urgența de a trăi în mod autentic.
Experiențele personale ale lui Kierkegaard în ceea ce privește pierderea și contemplarea morții sunt reflectate în lucrările sale filosofice, în care a subliniat importanța de a trăi în prezent și de a face alegeri semnificative în fața tranzitivității vieții.