zise.ro 
Crezi că ești inteligent din punct de vedere social? Te abții să spui ceva pentru că știi că vei agrava și mai mult lucrurile sau vei face pe cineva să se simtă prost?
Persoanele cu experiență socială se feresc de anumite fraze, deoarece înțeleg că aceste cuvinte pot provoca drame și pot afecta relațiile.
Spunând lucruri de genul „Nu este problema mea” sau „Nu-mi pasă”, oamenii simt că îi ignori.
Așadar, haideți să vedem ce fraze nu folosesc niciodată oamenii inteligenți din punct de vedere social, conform psihologiei.
1) „Asta nu e problema mea”
Obișnuiam să spun asta de multe ori, ignorând problemele celorlalți pentru că simțeam că nu sunt treaba mea. Practic, nu-mi păsa cu adevărat de ceea ce se întâmpla cu ei.
Acum, știu că a fost un lucru greșit. Sunt mult mai puțin egoist în zilele noastre și îmi pasă cu adevărat de problemele altora.
Din punct de vedere psihologic, acest lucru arată că nu m-am gândit cu adevărat la ceea ce simt ceilalți sau la cât de conectați suntem cu toții. A fi inteligent din punct de vedere social înseamnă că înțelegi că suntem cu toții în această situație și încerci să ajuți atunci când poți.
2) „Nu-mi pasă”
Erau momente în care pur și simplu dădeam din umeri cu această frază, fără să mă gândesc cum îi făcea pe ceilalți să se simtă.
De exemplu, îmi amintesc o dată când prietena mea îmi povestea cu entuziasm despre noua ei promovare la locul de muncă, iar eu i-am răspuns cu un nonșalant „Nu-mi pasă”.
Nu mi-am dat seama cât de mult efort depusese pentru a atinge acea piatră de hotar, iar răspunsul meu a făcut-o să se simtă dezumflată și neapreciată. Acum, mă simt prost chiar și când mă gândesc la asta.
În esență, îi spuneam: „Nu-mi pasă deloc”. Din punct de vedere psihologic, asta arată că nu eram egoist și nu eram foarte atent la sentimentele sau opiniile altora.
A fi inteligent din punct de vedere social înseamnă a fi atent la modul în care ceea ce spunem îi afectează pe cei din jurul nostru.
3) „Te înșeli”
Obișnuiam să mă grăbesc să atrag atenția când alții făceau greșeli, crezând că știu mai bine. Cred că voiam să mă simt ca și cum aveam întotdeauna dreptate și dețineam controlul, în loc să încerc să înțeleg de unde vin ceilalți.
Dar, uitându-mă în urmă, văd acum că am fost doar nesigură și mi-era frică să nu greșesc. Prin nevoia de a avea întotdeauna dreptate, am închis orice șansă de conversație sau de învățare reală.
Nu vedeam valoarea opiniilor celorlalți și nici nu vedeam cum mă puteau învăța ceva nou.
Abia mai târziu mi-am dat seama că a fi deschis la perspective diferite nu este un semn de slăbiciune. Este de fapt un punct forte.
4) „Ți-am spus eu”
Spunând acest lucru nu făcea decât să-i enerveze pe oameni și să-i facă mai puțin dispuși să mă asculte. Le dădeam în mod regulat peste nas oamenilor, spunându-le că eu am dreptate și ei se înșeală.
La fel ca în cazul precedent, din punct de vedere psihologic, arată că am vrut să mă simt superior și să-i fac pe ceilalți să se simtă prost că nu m-au ascultat.
Îmi dau seama cât de toxică era această mentalitate. Nu a ajutat pe nimeni și, cu siguranță, nu mi-a făcut niciun prieten.
Mi-a luat ceva timp să realizez că nu merită să am mereu dreptate, dacă asta înseamnă să mă înstrăinez de cei din jurul meu.
În prezent, încerc să mă concentrez mai mult pe construirea de relații și pe conversații autentice, în loc să încerc să demonstrez ceva sau să-mi sporesc ego-ul.
Este mult mai satisfăcător, credeți-mă.
5) „Așa stau lucrurile”
Obișnuiam să spun acest lucru pentru a închide discuțiile sau pentru a evita să mă confrunt cu problemele. Destul de amuzant, am crezut că este un fel de vrajă magică pentru a închide orice conversație pe care nu aveam chef să o port.
Era mișcarea mea preferată pentru a evita să mă confrunt cu probleme sau situații incomode.
Dar ceea ce nu mi-am dat seama atunci a fost că, spunând asta, practic renunțam să găsesc o soluție sau să îmbunătățesc lucrurile.
Eram, de asemenea, prinsă în această mentalitate de a accepta lucrurile așa cum erau, fără a încerca măcar să le schimb.
Era ca și cum m-aș fi resemnat cu status quo-ul în loc să fac eforturi pentru ceva mai bun. Dar, în cele din urmă, am învățat că nimic nu se schimbă niciodată dacă nu-l provoci.
Acum, sunt mult mai proactivă în ceea ce privește abordarea problemelor, în loc să le accept așa cum vin.
6) „Întotdeauna…”
Încă una dintre acele fraze pe care le-am folosit mult prea des. Începeam o propoziție cu asta și apoi umpleam spațiul gol cu orice nemulțumire pe care o aveam despre cineva. Era un mod leneș de a arăta cu degetul și de a da vina pe alții pentru tot ce nu mergea bine.
Din punct de vedere psihologic, a arătat că mă concentram mai mult asupra aspectelor negative decât să văd partea bună a oamenilor.
În loc să le recunosc acțiunile sau circumstanțele individuale, îi pun în această categorie negativă pe baza comportamentului din trecut.
De atunci am învățat că folosirea lui „Tu întotdeauna…” nu ajută la rezolvarea nimic. Doar îi pune pe oameni în defensivă și închide comunicarea productivă.
7) „Nu am nevoie de ajutorul tău”
De asemenea, îmi era greu să accept ajutorul altora, deoarece credeam că mă face să par slabă. Potrivit psihologiei, asta arată că îmi era teamă să fiu vulnerabilă și că depindeam de alții.
Dar oamenii inteligenți din punct de vedere social știu că este în regulă să ceară ajutor și să se bazeze pe alții uneori.
Am învățat această lecție pe calea cea grea, dar acum mă simt mult mai confortabil să mă bazez pe prietenii și familia mea atunci când am nevoie de ajutor.
Și știi ceva? Mi-a făcut relațiile mai puternice și viața mult mai ușoară.
8) „Nu este corect”
Când lucrurile nu mergeau așa cum voiam eu, mă plângeam adesea că viața nu era dreaptă. Credeam că merit mai mult.
Acest lucru arată că mă simțeam îndreptățită și nu voiam să accept că viața nu este întotdeauna corectă. Este dezordonată și imprevizibilă.
De fapt, echitatea nu este garantată și este mai bine să ne concentrăm asupra a ceea ce putem controla.
Acolo se află adevărata putere. Este vorba de a ne asuma responsabilitatea propriilor noastre acțiuni și reacții, în loc să ne așteptăm ca lumea să ne ofere pe tavă ceea ce ne dorim.
9) „Nu am timp pentru asta” și „Sunt prea ocupat”
Acesta era modul meu de a evita lucrurile cu care nu voiam să mă confrunt. Dar adevărul era că, probabil, aveam mai mult timp decât lăsam să se vadă.
Din punct de vedere psihologic, era o modalitate de a evita să mă confrunt cu situații sau sarcini incomode. Foloseam ocupația ca pe un scut pentru a mă proteja de orice lucru care părea prea greu sau neplăcut.
Dar realitatea era că doar evitam problema în loc să o abordez direct. Spunând: „Nu am timp pentru asta” sau „Sunt prea ocupat”, era de fapt doar un mod de a spune că orice ar fi fost, nu conta suficient pentru mine.
10) „Este imposibil”
Spunând acest lucru îmi închidea posibilitățile și îmi limita gândirea. Aveam o mentalitate fixă și nu doream să iau în considerare alte opțiuni sau idei.
Dar asta e o mentalitate foarte limitată, nu-i așa? Construiam ziduri în jurul meu și excludeam tot ceea ce nu se potrivea cu viziunea mea îngustă asupra lumii.
În prezent, încerc să abordez lucrurile cu o minte mai deschisă. În loc să resping în mod automat un lucru ca fiind imposibil, îmi iau un moment pentru a mă gândi la el și a vedea dacă ar putea exista o modalitate de a-l face să funcționeze.
Îmi lărgesc orizonturile și îmbrățișez necunoscutul zi de zi.
11) „Nu vreau să vorbesc despre asta”
Și ori de câte ori o conversație devenea prea incomodă sau atingea ceva cu care nu voiam să mă confrunt, spuneam: „Nu vreau să vorbesc despre asta”.
Evitam să mă confrunt cu emoții sau situații dificile. Practic, îmi ascundeam capul în nisip și mă prefăceam că, dacă nu vorbeam despre ele, nu erau reale.
Dar adevărul este că ignorarea unui lucru nu îl face să dispară. Îl lasă doar să se înăbușe la suprafață.
Orice persoană inteligentă din punct de vedere social știe că, pe termen lung, este mult mai bine să înfrunți direct aceste conversații dificile.
S-ar putea să fie inconfortabil pe moment, dar este mult mai sănătos decât să înghesui totul în tine.
În plus, este adesea singura modalitate de a rezolva conflictele sau de a rezolva problemele dintr-o relație. Așa că, acum, încerc să abordez aceste conversații cu o minte deschisă și sunt mult mai dispusă să ascult, chiar și atunci când este greu.