zise.ro 
A fi „spiritual” este un proces de acțiune continuă, zilnică. Principiile spirituale ale recuperării sunt concepte călăuzitoare care ne învață valoarea unor lucruri precum răbdarea și recunoștința pentru a ne vindeca din interior spre exterior. Îmbibați aceste daruri spirituale în viața voastră acum!
Deși oferirea de daruri materiale altora poate fi o extensie a bunăvoinței spirituale, generozitatea materială și spirituală sunt două lucruri foarte diferite care sunt adesea în conflict. Prin spiritual, mă refer la atitudini și acțiuni legate de sau care afectează spiritul sau sufletul uman, în contrast cu mărfurile materiale sau fizice.
Mulți oameni nu sunt capabili să ofere prea multe în ceea ce privește darurile materiale, dar practicând conștientizarea și aplicarea principiilor specifice, oricine poate deveni mai spiritual.
Principiile spirituale reprezintă valori semnificative și practici etice. În timp ce aplicarea principiilor spirituale este subliniată în programele de recuperare în 12 pași, multe dintre ele sunt universale – ele fac parte din majoritatea tradițiilor spirituale importante ale lumii de secole.
Iată 10 principii spirituale pentru a-ți vindeca viața
1. Acceptarea
Acceptarea se referă la recunoașterea și acceptarea realității unei situații date. Este important să înțelegem că acceptarea unui lucru nu implică faptul că cineva este de acord sau este fericit cu acel lucru. Puteți să nu vă placă situațiile și să le acceptați în continuare. Găsirea unor modalități de a accepta acele lucruri care sunt dincolo de controlul tău de a le schimba oferă libertatea de a lupta împotriva realităților pe care le găsești dezagreabile, inconfortabile sau dureroase.
2. Mintea deschisă
Mintea deschisă înseamnă să fii respectuos și receptiv la posibilități noi și diferite. Aceasta include deschiderea la sugestii și idei pe care nu le-am luat în considerare anterior și perspective care pot fi semnificativ diferite de ale noastre.
3. Recunoștință
Recunoștința este despre a simți și a exprima aprecierea pentru ceea ce avem (oricât de puțin ar fi). Funcționează ca un antidot pentru atașamentul față de ceea ce vrem, dar nu avem și aversiunea față de ceea ce avem, dar nu vrem. Recunoștința este opusul nemulțumirii.
Neuroștiința demonstrează că recunoștința reduce stresul și crește bunăstarea prin stimularea hipotalamusului și a zonei tegmentale ventrale – parte a circuitelor de recompensă / plăcere ale creierului (Cereb Cortex. 2009 Feb; 19 (2): 276–283. Publicat online 2008 22 mai. doi: 10.1093 / cercor / bhn080).
Pentru mulți oameni, recunoștința este dificilă, pentru că viața este grea. În mod obiectiv, unii oameni au mai multe lucruri pentru care să fie recunoscători decât alții. Și totuși, este posibil să mobilizăm recunoștința în ciuda privațiunilor sau a sentimentelor de anxietate, tristețe, furie, depresie, frică sau durere fizică. Uneori va trebui să te uiți puțin mai atent pentru a vedea binecuvântările din viața ta, dar există întotdeauna ceva pentru care să fii recunoscător, indiferent cât de negativă sau disperată pare situația.
4. Umilința
Umilința se referă la recunoașterea și acceptarea propriilor active și pasive / puncte forte și puncte slabe, pe baza percepției realiste de sine. Ca toate ființele umane, nu sunteți nici toți buni, nici toți răi. În practicarea umilinței, acceptăm că sănătatea și bunăstarea noastră sunt îmbunătățite prin asistența altora, precum și o legătură cu ceea ce este dincolo de noi înșine. Umilința este uneori descrisă ca negândindu-se mai puțin la sine, ci mai degrabă gândindu-se mai puțin la sine.
5. Răbdare
Răbdarea este abilitatea de a aștepta fără griji sau plângeri. Este legată de capacitatea de a tolera frustrarea și de a întârzia satisfacția. Când vă confruntați cu o circumstanță inconfortabilă sau supărătoare, este nevoie de răbdare pentru a lăsa să treacă timp înainte de a răspunde, de a lua o decizie sau de a lua măsuri. A fi tolerant cu ceilalți și cu ceilalți este o manifestare a răbdării.
6. Integritate
Există două niveluri de integritate: când ceea ce faci este în concordanță cu ceea ce spui – când acțiunile tale se potrivesc cu cuvintele tale și când modul în care pari în exterior se potrivește cu modul în care te simți în interior – când modul în care exteriorul tău apare altora se potrivește cu statutul tău mental-emoțional intern. Când menții contactul conștient cu valorile tale de bază și comportamentul tău se aliniază cu valorile tale, practica integrității devine naturală.
7. Credința
Credința este credință care nu se bazează pe dovezi/dovezi reale. Practica credinței include credința într-o putere dincolo de sine, împreună cu o relație conștientă cu acea putere „superioară”.
Credința nu trebuie să aibă nimic de-a face cu concepțiile populare sau antropomorfe despre Dumnezeu sau cu vreo legătură cu religia organizată. Pe lângă curaj, este nevoie de credință pentru a trece prin lucrurile de care vă temeți, iar cea mai mare credință vine atunci când treceți prin acele circumstanțe de care vă este cel mai frică.
Practicarea credinței înseamnă renunțarea la nevoia de a încerca să controlezi oamenii și situațiile, având încredere că lucrurile vor funcționa așa cum trebuie (ceea ce poate fi diferit de modul în care vrei tu).
8. Iertarea
A ierta înseamnă a renunța la durerea, reaua-voință și resentimentele care însoțesc nedreptățile percepute – reale sau imaginare – pe care le ai față de alți oameni, grupuri sau instituții. Iertarea poate fi extinsă asupra altora, indiferent dacă își recunosc sau nu partea într-o situație.
John Friel, Ph.D. a descris iertarea ca fiind dorința de a renunța la orice speranță pentru un trecut mai bun. Menținerea relei voințe și a resentimentelor este autodistructivă prin faptul că te rănești pe tine însuți mai mult decât oricine altcineva. Învățăturile budiste compară menținerea mâniei cu ridicarea unui cărbune fierbinte cu intenția de a-l arunca în altcineva. Indiferent ce se întâmplă, te arzi.
Când ești prins în resentimente, devii atașat de sursa lor – dându-i putere asupra ta, pe măsură ce emoțiile intense te mănâncă ca acidul, iar gândurile care conduc aceste emoții îți închiriază spațiu în cap și îți fură timpul și atenția.
Iertarea nu înseamnă să aprobi sau să scuzi ceea ce s-a întâmplat, ci să renunți la asta. Este util să rețineți că iertarea de sine poate fi o parte importantă a procesului de învățare a iertării altora.
9. Acceptarea de sine
Iertarea pentru propriile greșeli din trecut face parte din acceptarea de sine. Acceptarea de sine înseamnă să fii fundamental în regulă cu tine însuți, fără rezerve. Este sentimentul că, ca ființă umană, ești „suficient de bun” exact așa cum ești, cu toate provocările și imperfecțiunile tale. Este înțelegerea și cunoașterea faptului că nimeni, inclusiv tu, nu trebuie să fie perfect pentru a aparține acestei lumi.
10. Serviciu
Serviciul se referă la a aduce contribuții intenționate la calitatea mediului înconjurător, adesea sub forma de a da înapoi sau de a plăti mai departe ajutându-i pe alții. Serviciul este de obicei asociat cu voluntariatul, timpul și energia. Acest lucru poate fi o singură dată sau în funcție de situație sau un angajament continuu.
Slujirea poate lua multe forme diferite – oamenii pot fi de folos familiilor, prietenilor, organizațiilor, cartierelor, comunităților etc. A fi de folos este o parte importantă a participării la programul în doisprezece pași, unde intenția este de a dărui altora în același mod în care alții ne-au dat nouă.
Atenția noastră este o resursă prețioasă. Orice lucru asupra căruia ne concentrăm atenția tinde să se extindă și să-și asume o importanță mai mare. Cu atenția noastră, putem uda în mod eficient echivalentul florilor sau buruienilor. De obicei, atenția noastră se deplasează inconștient și reflexiv de la stimul la stimul în concordanță cu gândurile și imaginile pe care mintea noastră le generează continuu.
Practicarea intenționată a conștientizării și aplicării principiilor spirituale ne ajută să ne antrenăm mintea, întărindu-ne capacitatea de a ne direcționa și menține atenția în moduri care ne îmbunătățesc învățarea, creșterea și vindecarea.