zise.ro 
Atunci când stima de sine este scăzută, ceea ce este tipic pentru codependență, suntem mai expuși riscului de depresie. Codependența se învață, la fel ca și stima de sine și credințele și obiceiurile care cauzează atât stima de sine scăzută, cât și depresia.
Stima de sine este ceea ce credem despre noi înșine. Aceasta include autoevaluări pozitive și negative. O bună stimă de sine este o concepție de sine realistă și pozitivă. Reflectă respectul de sine și implică un sentiment de valoare care nu este determinat de comparația cu alții sau de aprobarea acestora. Acceptarea de sine (pe care unii autori o includ ca parte a stimei de sine) este și mai profundă. Este un sentiment de a fi suficient de bun, nici perfect, nici inadecvat. Simțim că avem valoare și că suntem de iubit, nu doar datorită frumuseții, talentului, realizărilor, inteligenței, statutului sau popularității. Este un sentiment de mulțumire interioară.
Fiecare dintre noi are o valoare intrinsecă, care nu se bazează pe modul în care performăm sau pe ceea ce facem sau dăm. Așa cum fiecare copil și fiecare rasă de animale sunt unice și demne de iubire, la fel suntem și noi. Din nefericire, în calitate de codependenți, mulți dintre noi am crescut în familii în care dragostea era inexistentă, condiționată sau trebuia să fie câștigată. Am crezut că trebuie să câștigăm sau să câștigăm dragostea unui părinte.
Ca urmare, ne este teamă să fim autentici de teamă că nu vom fi displăcuți. Este posibil să urmărim oameni pe care nu-i putem iubi și să-i respingem pe cei care ne iubesc. „Exagerăm” sau „dăm prea mult” în relații și la locul de muncă și ajungem să ne simțim resemnați, folosiți sau exploatați.
Obiceiuri care cauzează stima de sine scăzută și depresia
Dacă ai ajuns la concluzia că stima de sine este esențială pentru a te bucura de viață și pentru a avea relații durabile și sănătoase, ai drepate!
Următoarele obiceiuri proaste, tipice codependenților, vă pot face să vă simțiți nesigur, rușinat, anxios, trist și lipsit de speranță:
1. Comparați-vă în mod negativ cu ceilalți.
2. Găsește-ți defecte la tine însuți.
3. Tiranizează-te cu „ar trebui”.
4. Proiectează autocritica asupra celorlalți și imaginează-ți că ei te judecă.
5. Nu încercați lucruri noi pentru a evita să cădeți.
6. Amânați.
7. Îndoiește-te de instinctele și deciziile tale.
8. Ignoră-ți nevoile și dorințele.
9. Nu stabiliți limite și permiteți abuzul, critica sau exploatarea.
10. Refuzați să vă iertați pe voi înșivă
Atunci când ne comparăm cu altcineva, fie că este favorabil sau nefavorabil, ne măsurăm după un standard extern. A te simți „mai bun decât” cineva este, de fapt, un mijloc de a compensa rușinea și stima de sine scăzută subiacente. Înălțarea pe care o obținem este falsă. Ar fi mai util să ne întrebăm de ce avem nevoie să ne comparăm cu altcineva.
Atunci când ne comparăm negativ, ne facem de rușine. Ne simțim inferiori, ne pierdem încrederea și ne place mai puțin de noi înșine. Ne deprimă starea de spirit și ne descurajează.
Un critic interior activ ne asediază cu ceea ce ar trebui să facem și ce nu ar trebui să facem și pune la îndoială ceea ce am făcut deja. Căutarea obișnuită de greșeli ne poate face să presupunem că ceilalți ne văd așa cum ne vedem noi înșine. În acest fel, ne proiectăm criticul asupra celorlalți și anticipăm și simțim efectele criticii sau ale judecății pe care ni le imaginăm, chiar și atunci când nu are loc niciuna. Acest lucru duce la anxietate de rușine, la mulțumirea oamenilor și la conflicte în relații.
Scăderea încrederii în sine ne face să ne temem să facem greșeli, să părem proști sau să eșuăm. Stima noastră de sine este mereu în pericol, așa că este mai sigur să nu încercăm nimic nou pentru a evita să părem incompetenți sau să nu reușim. Acesta este un alt motiv pentru care amânăm sarcinile sau experiențele care sunt noi sau provocatoare.
În același timp, ne cicălim și ne criticăm pentru că nu reușim să ne îndeplinim obiectivele. În loc să ne asumăm o șansă, ne facem rău pentru că nu încercăm, ceea ce ne asigură „eșecul” și o stimă de sine scăzută.
Acomodarea celorlalți de la o vârstă fragedă ne lasă nesiguri de valorile și convingerile noastre și încurajează dependența de ceilalți. Luarea deciziilor devine dificilă, chiar paralizantă. Stima de sine scăzută și rușinea ne sporesc teama de a face greșeli, ceea ce duce la îndoială de sine, nesiguranță și indecizie. În schimb, amânăm sau ne uităm la alții pentru validare, opinii și răspunsuri, ceea ce ne subminează și mai mult încrederea în noi înșine și stima de sine.
Acomodarea celorlalți ne îndepărtează, de asemenea, de nevoile și dorințele noastre. Prin faptul că nu ne recunoaștem, nu ne exprimăm și nu ne satisfacem nevoile și dorințele, ne recunoaștem nouă înșine și celorlalți că acestea nu sunt importante; ergo, că noi nu suntem importanți. Pe de altă parte, asumându-ne responsabilitatea de a ne satisface nevoile și/sau de a le cere (cum ar fi solicitarea unei măriri de salariu) ne dezvoltă stima de sine. Atunci când nu o facem, ne simțim neajutorați și victime ale circumstanțelor și ale altor persoane.
Faptul că nu ne simțim demni de iubire și respect – pe care ni le refuzăm nouă înșine – ne face vulnerabili la abuz și exploatare. Nu ne simțim demni de a fi tratați bine și negăm, scuzăm sau raționalizăm faptul că suntem abuzați sau lipsiți de respect. Dependenți de aprobarea celorlalți, ne este teamă să stabilim limite ca nu cumva să-i înstrăinăm pe cei pe care îi iubim sau de care avem nevoie.
Ne dăm repede vina pe noi înșine și acceptăm cu ușurință vina celorlalți pentru că ne simțim vinovați din cauza rușinii. Deși iertăm greșelile altora, mai ales dacă primim scuze, nu suntem la fel de buni cu noi înșine. Scuzele față de noi înșine nu contează. De fapt, ne putem pedepsi sau ne putem purta pică ani de zile pentru greșelile din trecut.
Tratamentul pentru stima de sine scăzută și depresie
Din fericire, putem să ne creștem stima de sine și să ne sporim capacitatea de auto-realizare. Aceasta ne va spori creativitatea, ambiția, sănătatea fizică și emoțională, relațiile de iubire și rezistența în fața adversității. Este cheia succesului.
Terapia cognitiv-comportamentală („CBT”) este eficientă în tratarea atât a codependenței, cât și a stimei de sine scăzute. Cercetările au constatat în mod constant o legătură între depresie și stima de sine scăzută și, de asemenea, faptul că ridicarea stimei de sine cu ajutorul CBT reduce depresia[i] Tratarea oricărei traume subiacente este, de asemenea, importantă, în special atunci când se concentrează pe schimbarea convingerilor eronate și de rușine de sine.